Spuma zilelor – Boris Vian

Spuma zilelor, publicata in 1947, este romanul care l-a facut celebru pe Boris Vian, “copilul teribil" al literaturii franceze. Este o poveste, scrie autorul, “in intregime adevarata, din moment ce am inventat-o de la un cap la altul" despre dragostea a doua personaje, Colin si Chloe. Frumoasei Chloe, o creatura la fel de frumoasa precum piesa muzicala cu acelasi nume interpretata de Duke Ellington, ii creste in plaman un nufar urias care o sufoca. Apartamentul lui Colin, in care locuieste cuplul, se stramteaza si lucrurile dinauntru se degradeaza si se descompun intr-un ritm accelerat, metafora a maladiei, a saraciei sau a depresiei care le insoteste. Obiectele au o viata proprie si se comporta conform unor legi stranii sau unei logici intalnite doar in vise. Nici macar personaje principale nu exista cu adevarat in aceasta scriere atat de nonconformista a lui Vian: Colin si Chloe au in roman o greutate egala cu a soricelului gri vorbitor, care la sfarsit se sinucide de durere. Ii intalnim aici pe Jean-Sol Partre si pe ducesa de Bovouard cu cortegiul lor de fanatici si colectionarii maniaci ai operelor lor, citim despre o sonerie care se desprinde din usa ca sa-si anunte stapanul ca a venit cineva in vizita, despre tavane care coboara, ferestre care se intuneca si se zidesc cu ciudate excrescente minerale, despre un pianococktail, o inventie cu clape de pian care produce cockteiluri cu gustul si aroma piesei muzicale cantate. Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, Oameni si carti .